alibali’s Blog

_

E numai zăpadă stătută,

E asfalt şi e ţigănie multă,

E vagabonzi, e cerşetori,

E lipsă de promisele comori,

E jeg, e jaf, e jale,

E lipsă de ţoale,

E untură pe pâine

Şi nesiguranţă de mâine

E viaţă de câine.

E origine incertă,

E supradoză de viaţă alertă.

E clişee umblătoare,

E economie de judecată,

E capitala extenuată.

E curve, târfe şi prostituate,

E bărbaţi care le vrea pe toate.

E maşini şi prea multe tramvaie

E bălţi destule să faci o baie.

E stâlpi puternici

Şi cabluri îndoite,

E zdrobire de oameni mici

Şi şanse pe căi necinstite

E mulţi străini

Care pleacă mai mult decât vin.

E surplus de orice plus

Şi e lipsă multă în minus.

E veceuri lângă patiserie,

E doamna ce vomită în cofetărie.

E sfârşit de lumină

Şi început de întuneric

E sfârşit şi început de nimic.

Dar e viaţă şi e vie şi trăieşte

În fiecare gunoi care zi de zi răzbeşte.

E lume şi e visătoare,

E Lăptarie, şi e irish şi e bere,

E mereu câte unul care cere.

E mizeria ce are culoare,

E ultima speranţă din dotare.

E străzi ciudate şi biserici goale,

E bordură tare şi o dreptate moale.

E la fel şi altfel ca-n alte părţi,

E greşit când le citeşti pe toate din hărţi.

E taximetru’ ce te înjură,

E fratele frate ce te fură.

Absentează tăcerea,

Primează veşnic constrângerea

De a suporta

Soarta.

Cea rea.

E rugăciuni repetate cu lunile

Căci

Atenţie se-nchid uşile.

_